Nu țara e de vină pentru ceea ce ți se întâmplă ție

Am discutat acum câteva zile cu o persoană care se tot plângea de faptul că nu are bani, că nu-l mai mulțumește locul de muncă actual și totuși nu își dă demisia pentru că nu are altă alternativă respectiv nu-și găsește un alt loc de muncă, se plângea că prețurile produselor sunt mari, că taxele cresc și alte abureli de genul ăsta de care se folosesc persoanele suficient de slabe încât să nu-și poată înfrunta viața și problemele și aruncă vina mai departe pe tot ceea ce văd în jurul lor.

Pe lângă toate bazaconiile pe care mi le-a spus și o parte din ele vi le-am și înșiruit în scurta listă de mai sus, respectivul bineînțeles că a găsit rapid vinovații: țara, guvernul, președintele, sistemul, restul oamenilor.

În acel moment deja începusem să mă pregătesc să renunț la conversație și să merg să fac ceva mai util fiindcă într-adevăr aveam în acel moment treburi mai importante de făcut decât să ascult un om care se tot vaită de toate lucrurile pe care-l înconjoară și se plânge că n-are bani deși fumează un pachet de țigări pe zi, bea un ibric de cafea, un litru de cola, se îmbată în fiecare weekend și își cumpără haine de la cele mai scumpe firme posibile.

Am rămas totuși și i-am explicat omului faptul că doar el e responsabil pentru lucrurile care i se întâmplă și nu oamenii din jurul lui. L-am auzit spunând că schimbarea pleacă de la președinte, care e o singură persoană, și nu de la masele de oameni care sunt milioane. Da, din acel punct m-am lămurit și am plecat să-mi văd de treaba mea spunându-i în încheiere că-și merită soarta pe deplin dacă are această mentalitate.

Eu am refuzat să mai dau vina pe alte persoane pentru lucrurile care mi se întâmplă mie și am conștientizat faptul că tot ceea ce pățesc, fie bine sau rău, e doar rezultatul gândurilor și acțiunilor mele.

Lasă un răspuns